Cuvânt de început
Cunoşti om care să nu fi suferit din cauza nebuniei, adică a iubirii? Eu nu! Şi am fost martorul atâtor drame şi dureri emoţionale, încât ar fi trebuit probabil să renunţ demult la gândul că dragostea chiar e ceva benefic. În schimb, cu cât am aflat mai multe deziluzii, cu atât am căutat să ofer celorlalţi ceea ce oamenii, în general, nu primesc...şi să am pretenţia să primesc acelaşi lucru.
Cu ce m-am ales, e clar...
Aşa că m-am decis să împărtăşesc poveşti, greşeli, gânduri şi întâmplări. Vorba aia, din greşeli învăţăm şi e mult mai util şi mai puţin costisitor când sunt ale altora :)
PRIMA IUBIRE
Toamna lui 2005, nu foarte frig afară, un pic de soare încălzea după-amiaza unei zile de duminică. Mergeam la prima întâlnire cu Mery, o fată cu care vorbeam pe Hi5. Ea venea cu o prietenă, aşa că l-am luat şi eu pe Marius, bunul meu prieten şi coleg de liceu. Ei, ce credeţi că s-a întâmplat?! Eu şi Mary nu aveam absolut nimic în comun, dar cu prietena ei, în schimb, a fost dragoste la prima vedere, reciprocă. Am sporovăit la prima întâlnire 4 ore, şi dacă nu ar fi trebuit să ajungă acasă, sigur ne-ar fi prin zorii anului următor povestind câte-n lună şi în stele.
Iar povestea noastră de dragoste, âncepută în acea după-amiază, a fost extraordinară şi a durat incredibil de mult - 3 luni. A început să mă evite, să fie mereu ocupată şi, într-un final, s-o pună pe Mary să-mi spună să nu o mai caut...
No, bun...şi acum ce fac?! Cu cât trecea timpul, cu atât îmi doream mai mult să o revăd, să o aud din nou, să o sărut, ştiţi voi. Am ajuns chiar să mă învinovăţesc, să-mi arunc sudalme că nu m-am purtat cum trebuie, că nu am făcut ce trebuie, că trebuia să am altă atitudine...concluzia: am întâlnit femeia perfectă şi m-am purtat ca un dobitoc şi am alungat-o.
Şi cum la 18 ani nu-ţi trebuie prea multe motive să faci năzbâtii, am plecat în Vama Veche şi am început să beau...şi dăi, şi dăi, trei zile la rând numai cu bere. În a treia zi, seara, am trecut la artileria grea - Roşu&Negru (cocktail din alcool dubludistilat, sirop de zmeură, piper şi cola).
E clar ce-am păţit - comă alcoolică. Dar cum eram pe plajă, printre atâţia alţi abţiguiţi, nimeni nu şi-a dat seama că eu sunt de 10 ori mai rău decât ei. Am avut un noroc chior însă - micii pe care-i mâncasem înainte şi care au făcut cale întoarsă când ficatul a sucombat. În drumul lor au luat afară mai bine de jumătate din alcoolul pe care, cu atâta disperare, în turnasem în suflet.
După câteva ore m-am trezit. Eram terminat, cu o migrenă infernală, o durere de stomac incredibilă, un ficat care îmi întorcea măruntaiele pe dos şi o amnezie care nu mă lăsa să-mi dau seama unde sunt şi ce fac acolo. Şi starea asta m-a ţinut vreo două zile (mai puţin amnezia, care s-a risipit după câteva ore).
Şi mi-am dat seama că e o tâmpenie să-ţi faci ţie rău. Adică, după ce că te doare sufletu' din cauza iubirii, să te mai doară şi trupu' din cauza băuturii?! Sau în cazul altora, a drogurilor ori ţigărilor. Cât de prost să fii?? (întrebarea e retorică)
Deznodământ şi concluzie:
După vreo 4 luni, prin septembrie, m-am întâlnit din nou cu ea. Am ieşit la un suc, apoi la o prăjitură, apoi la film...şi am întrebat-o:
- De ce nu ai vrut să mai vorbeşti cu mine?
- Păi...aşa. Mă plictisisem şi pur şi simplu nu am mai avut chef...
- Din cauza mea?
- A, nu, tu erai foarte ok...prea ok, chiar.
- Păi şi atunci?!
- Am vrut să fac o schimbare, îmi răspunde ridicând din umeri, aşa cum ridici atunci când nu înţelegi care e problema celuilalt că tu renunţi câteva luni la un tricou sau o pereche de şosete...
- Dar...eu am suferit foarte mult
- Da. ştiu, mi-a zis Mary
- Şi de ce nu ai zis nimic?
- Pai...erai prea disperat, prea insistent şi...mi se părea că mă sufci
***
Deci, cine a greşit? Când iubirea îţi spune să nu o mai cauţi, poate vrea o schimbare, o pauză, o evadare. Cu cât încerci mai mult să o recapeţi, cu atât o vei îndepărta. (da, e simplu în teorie...iar poveştiile viitoare o să demonstreze că ,,iubirea" atrofiază mintea şi raţiunea)
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu