marți, 17 iunie 2014

Să nu te miri când oameni dragi te vor părăsi

               Este absolut normal ca un prieten, un amic sau o persoană de încredere să plece. De ce?! Pentru că îţi este greu, pentru că în loc să-i oferi glumele obişnuite care o relaxau, tu îi expui problemele tale, pentru că eşti gârbovit de griji şi nu mai eşti zvelt ca la început.
               Hai să o luăm logic: tu ai sta lângă un om posomorât, care se plânge şi are probleme?! Nu! Pentru că şi tu le ai pe ale tale şi nu ai timp de ale altora. Dar dacă acela îţi este prieten? E, atunci se schimbă puţin situaţia şi încerci să-l ajuţi, atât cât poţi tu, nah, că doar eşti om. Dar dacă îţi este iubit sau iubita? Acu-i acu... Nu poţi să-l abandonezi, eşti obligat să-l ajuţi şi trebuie să-i oferi tot sprijinul tau. Şi iată problema - OBLIGAŢIA.
               Inconştient ajungem să ne simţim obligaţi să facem anumite lucruri. Acum, cui îi place să fie constrâns, forţat? Nimănui. Şi ce face un om care se simte presat să facă un anumit lucru? Evident, refuză. Iar acest refuz este involuntar şi nu cred că ne dăm seama de aceste gânduri. Pentru că noi, aparent, ne gândim că ,,da, are acum o perioadă mai grea, dar va trece peste, iar eu o să-l ajut să o depăşească". Dar cum îl sprijinim noi, defapt, pe acel om? Îi spunem că va fi bine? În 9 din 10 cazuri e mai rău. Îi spunem că îl vom ajuta şi să nu-şi facă griji? Păi exact din acel moment eu aş începe să-mi fac griji, pentru că înseamnă că, măcar şi pentru o secundă, te-ai gândit cum ar fi să mă părăseşti.
               Iar toate aceste mesaje subliminale pe care le transmitem acelui om îl determină să fie neliniştit, agitat, tot mai nervos şi chiar să reacţioneze violent. Moment în care noi realizăm că...nu mai merge. Deci e momentul să luăm o pauză şi să.i dăm răgaz să-şi pună gândurile şi viaţa în ordine. Iar abia apoi mai facem o încercare. Ba chiar ne promitem solmen că aşa vom face.
              Nu realizăm însă că tocmai i-am dat lovitura de graţie acelui om, lăsându-l singur şi demonstrându-i (fără să vrem asta, desigur) că patronul lui a avut dreptate că l-a concediat, că pe bună dreptate a picat cel mai important examen din viaţa lui şi că dojana părinţilor este în totalitate justificată. Da, i-am reconfirmat că este singur.
              În realitate însă, ne-am pus pe noi la adăpost. Pentru că aşa acţionează oamenii - simţul de autoconservare este probabil cel mai dezvoltat dintre toate şi te determină să acţionezi fără a gândi. Este normal să fugi când unui om îi este rău şi greu. Este normal să-l părăseşti pe cel care din prinţ s-a trezit cerşetor. Este chiar justificat să-l eviţi pe cel care vine către tine, sperâd să-i auzi urletul şi zbuciumul sufletului.
               Aşa că, nu te întrista pentru că persoana iubită te-a îndepărtat din viaţa ei. Da, ştiu, ţie îţi este greu, poate chiar imposibil să să concepi traiul fără ea, dar gândeşte-te că acelui om îi este bine. Da, ştiu că lângă tine i-ar fi şi v-ar fi mult mai bine. Dar aşa simte, subconştientul îi spune să fugă şi orice om normal pune mai mult preţ pe ceea ce mintea îi dictează, decât pe ceea ce iubil sau iubita îi îndrugă. Iar tu, dacă îl iubeşti cu adevărat, sacrifică-te pentru el şi lasă-l să se ducă. Ţine-i pumnii şi oferă-i tot sprijinul tăi moral sau financiar, pentru a avea o viaţă tihnită (poate chiar alături de altcineva)
              Da, ştiu, lumea va zice că esti un prost sau o proastăa...Şi ce?! Asta înseamnă iubire, cu adevărat - să faci totul pentru celălalt, nu pentru sine. Iar dacă el nu te iubeşte, e păcatul lui.

P.S.
             Am cunoscut oameni care nu au fugit atunci când prietenul sau iubita au trecut prin perioade grele. Am cunoscut persoane care au stat alături celor trecuţi prin focurile iadului. Sunt 5. Din mii de oameni pe care i-am cunoscut până acum.
             Deci, nu mă miră când cineva nu-mi mai răspunde la telefon, mă evită sau mă părăseşte. Face ceea ce aproape toţi ceilalţi au făcut înaintea lui. Marea mirare ar fi dacă ar râmăne, sau chiar ar vrea să mă cunoască mai bine

...nu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu